DAN II, domn al Țării Românești (1420-1431, cu întreruperi provocate de intervențiile lui Radu II Prasnaglava). S-a remacat prin victoriile sale împotriva armatei otomane (1423), care i-au adus denumirea (în folclorul balcanic) de Dan cel Viteaz; a recucerit cetățile de pe malul stâng al Dunării și, în 1425, împreună cu Pippo Spano, a învins pe turci lângă Vidin. În 1428 este nevoit să încheie pace cu turcii, menținând însă poziția de independență a Țării Românești; din vremea sa sunt menționați primii mercenari în armata Țării Românești.